O nouă zi.

Îl privi cu coada ochiului şi zâmbi calm. Privi din nou fereastra, atingând geamul cu mâna. Clipi de câteva ori.

- Haide să ne plimbăm. îi şopti uşor la ureche, văzând că tânjeşte după peisajul de afară.

Aprobă scurt şi se întoarse cu faţa la el, zâmbind cald. Îl luă de mână, îndreptându-se spre uşă.

Îi deschise uşa. Păşiră amândoi pe holul lung şi lat, aproape pustiu. Mergeau încet, deoc grăbiţi. Şatenul privea în gol, gânditor. Oftă, nedându-şi seama de ce.

Îl privi calmă.
S-a întâmplat ceva, My Lord? întrebă uşor, parcă nedorind să deranjeze liniştea de pe hol.

Îşî scutură capul, şi privirea sa se abătu asupra fetei. O trase mai aproape de el, nerăspunzându-i. O sărută apăsat, ridicându-i bărbia cu două degete.

Clipi uşor uimită, punându-şi palmele pe umerii lui. Îi răspunse la sărut, închizându-şi ochii.

Se opriră într-un loc, iar toţi servitorii prezenţi se retraseră cuminţi, lăsându-i singuri. Limba lui începu să se joace cu a ei.

Îşi duse mâinile după gâtul lui, fără a întrerupe sărutul. Încă nu ştia ce simte pentru el şi era sigură că băiatul nu o iubeşte, dar se presupunea că ei sunt împreună.

O trase mai aproape, apoi se despărţi brusc de ea. Continuară să meargă încet spre grădină. Ajunşi acolo, şatenul merse la o tufă de trandafiri şi rupse unul roşu, pe care i-l dădu blondei.

Merci, spuse calmă şi luă tradafirul din mâna băiatului, privindu-l. Îşi ridică privirea spre cer.

Începu să se plimbe printre trandafiri, cu privirea aţintită în pământ. Tot nu înţelegea ce simte pentru fată. Oftă.

Îşi aranjă tăcută rochia, privind absentă cerul. Probabil era deja ora prânzului, deoarece începuse să se încălzească extrem de rău.

Se întoarse spre fată şi o privi în ochi. Îşi îndreptă paşii spre ea, şi o luă de mână, trăgând-o mai aproape.
- Te iubesc.

Îl privi, apoi zâmbi uşor, clătinând din cap.
Te minţi singur, My Lord, spuse calmă şi se desprinse de el, făcând câţiva paşi în faţă.

- Nu mă înşel niciodată. îi zise şi o urmă. Cel puţin nu până acum. continuă pe acelaşi ton hotărât.

De data asta te înşeli, spuse calmă. Nu poţi iubi o persoană pe care abia ai cunoscut-o, adăugă extrem de calmă.

- Îţi place să mă contrazici, nu-i aşa? o întrebă şi o luă de mână, priviind-o atent.

Ăsta este adevărul Sebastian, spuse şi îl privi câteva clipe. Îşi întoarse mai apoi capul, uitându-se la o tufă de trandafiri albi.

- M-am gândit să facem mai repede nunta. îi spuse, total aerian, şi fără s-o privească.

De ce? întrebă şi îşi întoarse privirea spre el. Îşi trecu mâna prin păr, aranjându-l încet pe umeri.

- Aşa ar fi mai bine şi pentru ţara ta. îi spuse şi se întoarse spre ea, atrăgându-i un pic atenţia.

Dădu din umeri.
Cum doreşti, spuse privindu-l calmă, apoi începu din nou să se plimbe, lăsându-l puţin în urmă.

- Cum de poţi fi aşa calmă în preajma mea? o întrebă, ieşindu-i în cale. Ar fi trebui să ţipi la mine, să nu vrei să mă mai vezi...

Eu nu sunt aşa, spuse privindu-l scurt. Întradevăr, chiar dacă era supărată pe cineva nu putea să ţipe la acea persoană.