O nouă zi.

Ajunse în faţa acestora. Se sprijini de perete, priviind clanţa gânditor. Îşi trecu mâna prin păr. Îl durea capul groaznic. Oftă nervos şi intră în cameră.

Încălecă şi porni spre reşedinţa lui Sebastian. Avea să accepte propunerea aceea, vrând să-şi salveze ţara şi să-şi vadă tatăl fericit după atâta timp.

Brusc, cineva intră în cameră. Îl informă că prinţesa tocmai fu văzută venind spre castel. Şatenul aprobă din cap şi îl dădu afară.

Ajunse rapid şi ceru unui cervitor să aibe grijă de calul ei. Intră înăuntru, îndreptându-se spre camera băiatului.

Se hotărî să iasă la 5 minute după ce fu informat că prinţesa venea spre castel. Ieşi din cameră şi dădu peste cineva, micuţ de statură. Era Alais.

Apropae se lovi de băiat când vru să bată la uşa acestuia. Îşi ridică privirea spre el, dregându-şi glasul.
Vreau să vorbim, spuse calmă.

O invită în camera lui, singura curată. Îi spuse unei servitoare să aducă ceva băutură, apoi se aşezară amândoi pe câte un fotoliu.
- Spune.

Se aşeză, aranjându-şi rochia roşie ce o purta şi îl privi în ochi, expresia ei serioasă netrădând nicio urmă de îndoială.
Accept cererea în căsătorie, spuse.

Când îi spuse că accepta cererea în căsătorie, şatenul rămase uşor uimit.
- Faci o greşeală. îi zise scurt.

Ştiu foarte bine ce fac, spuse privindu-l hotărâtă. Îşi dădu părul pe spate şi luă o gură din paharul cu vin ce îi fusese adus.

- Nu mă cunoşti destul de bine, nu ştii de ce sunt în stare. îi zise din nou. El doar o avertiza, nu dorea ca ea să regrete apoi.

Deja am hotărât, My Lord, spuse şi schiţă un mic zâmbet în colţul gurii. Se ridică, netezându-şi rochia.

- Atunci, nu mai bine ne-am anunţa familiile? o întrebă şi se ridică la rându-i. Îşi trecu mâna prin păr, ciufulindu-şi-l.

Aşa ar fi bine, spuse, şi aprobă scurt. Îşi trecu mâna prin păr, aşezându-l pe umerii goi, apoi se întoarse spre uşă.

O luă de mână înainte să iasă din cameră. Îi deschise uşa şi aşteptă să iasă. Aflaţi pe hol se îndreptară spre Sala Tronului.

Îl urmă, fără a mai spune ceva. Privi mâinile lor, apoi înainte. Ştia că tatăl ei va fi fericit, iar asta o bucura.

Doi cavaleri deschiseră uşile mari din lemn. Cei doi păşiră până în centrul sălii. Pe un tron stătea tatăl lui Sebastian, iar pe unul asemănător tatăl fetei.

Îi privi pe cei doi, iar tatăl ei îi zâmbi blând. Acesta schiţă un mic zâmbet, orpindu-se lângă Sebastian.

Tatăl lui Sebastian se ridică, coborând scările până la ei.
- Să înţeleg că sunteţi decişi să vă căsătoriţi? întrebă acesta, vocea lui răsunând în încăpere. Şatenul aprobă.

Alais dădu scurt din cap, privindu-i pe cei doi bărbaţi. Tată ei se ridică, zâmbind fericit şi se aproprie de ea.

Îi dădu drumul fetei şi o lăsă cu tatăl ei, nu înainte de a da mâna. Se apropie de tatăl său, priviindu-l. Acesta îl felicită, iar şatenul schiţă un zâmbet oarecare.

Alais zâmbi schiţat când tatăl ei o îmbrăţişă, felicitând-o. Îşi trecu mâna prin păr după ce acesta îi dădu drumul.

O urmărea cu privirea pe fată, apoi oftă. Se apropie de un tron mai mic, de lângă cel al tatălui său. Îl privii, apoi pe cel identic cu al lui, ce stătea în stânga. Se aşeză, priviind în jur.

Îşi netezi rochia, fără a mai spune ceva- Se îndreptă spre fereastră, privind uriaşa grădină.

Cei doi bărbaţi ieşiră din Sală, la semnele lui Sebastian. O privii pe fată, apoi se ridică şi merse spre ea. Îi înconjură talia cu mâinile.