O nouă zi.

OCC: Vineri dimineaşă. ora 07:00.

BIC:
Se trezise destul de dimineaţă, hotărându-se să meargă la piaţă. Se îmbrăcă, luându-şi pe ea o rochie roşie, apoi ăşi pieptănă părul extrem de lung, lăsându-l liber pe spate. Ieşi din camera ei, coborând scările. Servitorii o salutară scurt, apoi îşi văzură de treburile lor. Zâmbi schiţat şi ieşi din reşedinţă, îndreptându-se spre piaţă.

Ieşi din grajd, călare. Se oprii scurt, priviind în jur, apoi îşi aranjă pălăria neagră pe cap. Porni în galop, trecând uşor de poarta mare şi din fier a reşedinţei lui. Se îndrepta spre piaţă. Nu ştia de ce, dar avea nevoie de gălăgie.

Ajunse destul de repede la piaţă şi privi în jur. Deşi era destul de devreme, oamenii începuseră să vină la cumpărături. Se apropie de o tarabă cu diverse materiale, privindu-le.

Opri lângă o tarabă, şi privii în jur. Nici un gardian, cavaler sau ceva asemănător. Era bine. Continuă să meargă încet, analizând fiecare om ce trecea pe lângă el.

Văzu o bucată de mătase albă ce îi plăcea enorm şi rugă vânzătorul să i-o arate. O atinse uşor, zâmbind larg.

Brusc, observă o rochie roşie, delicată, şi părul blond complicat prins. Se apropie de ea. Descălecă şi ajunse în spatele fetei. Atinse şi el bucata de material.

Tresări scurt şi se întoarse spre el.
My Lord, ce faci aici? întrebă privind materialul ce amândoi îl ţineau.

- Mă plimbam când te-am văzut. îi spuse, când aceasta se întoarse spre el. Îţi place, nu? o întrebă, referindu-se la bucata de material.

Ah, da, e foarte frumos, spuse şi privi materialul, zâmbind cald. Îl privi pe vânzător. Împachetează-l, adăugă şi acesta aprobă scurt.

Scoase o punguţă din buzunarul hainei şi i-l dădu vânzătorului, priviind-o pe fată cu coada ochiului. Se întoarse cu spatele şi îşi luă calul.

Ce faci? întrebă şi îl privi. Putea să plătesc şi singură, adăugă oarecum sec şi îl privi pe vânzător. Nu mai vreau materialul, domnul l-a plătit deja, spuse şi plecă.

- Cadourile nu se refuză, Ledi. îi zise, apoi începu să râdă. Sau aşa se face în ţara dumneavoastră. continuă, întorcându-se spre fată.

Îl privi dispreţuitor.
Nu am nevoie de cadourile dumneavoastră, My Lord. Mă pot descurca şi singură, spuse cu răceală. Vânzătorul îi întinse pachetul bărbatului, în timp ce Alais se pierud prin mulţime.

Îi făcu semn vânzătorului să ţină pachetul apoi porni în direcţi opusă, ţinând calul de ham.

Se săturase de toată treaba asta. Vroia atât de mult să fie ca celelalte fete, fără a-i păsa prea mult de ţară şi toate astea.

Se îndreptă cu paşi mari spre cea mai apropiată 'tavernă'. Îşi lăsă calul în grajduri şi intră. Căscă.

Îşi trecu mâna prin păr, privind în jur. Oftă, hotărâtă să meargă acasă. Îşi ridică rochia cu ambele mâini şi se întoarse spre locul unde o aştepta trăsura.

Lângă el venii o tânără ce îl conduse într-un separeu. Ajuns acolo, se aşeză alene pe un scaun şi fu servit cu un pahar de vin alb. O privii pe fata ce se tot perinda pe lângă el.

Urcă în trăsură, rezemându-şi capul de geam şi îi spuse birjarului să plece. Îi pierise cheful de tot.

O trase pe fată în braţele lui, analizându-i îmbrăcămintea. Purta o rochie strâmtă, mulată pe sâni, şi destul de scurtă, în aşa fel încât i se vedeau gleznele. Şatenul căscă.

Ajunseră acasă destul de repede, sau poate aşa avea ea impresia. Coborâ din trăsură, clipind de mai multe, văzând totul în ceaţă. Oftă scurt.

Trecuseră aproximativ două ore de când stătea pe acel scaun, îngândurat. Îşi trecu mâna prin păr şi se ridică, aproape dărâmând-o pe fata ce stătea în braţele lui. Îi lăsă o punguţă cu bani şi apoi ieşi la grajduri. Încălecă pe cal şi porni în galop spre castel.

Îşi lăsă braţele să îi cadă pe lângă trup, privind în gol pianul. Se simţea aiurea, şi nu ştia cu exactitate de ce. Începu din nou să cânte.

Ajunse la castel şi lăsă calul unui servitor. Urcă rapid scările şi intră. Trecu pe holurile late şi pustii, mergând spre camera lui

Privirea în căzu pe o poză de-a mamei ei. Se opri din cântat, privind-o fix. Gândurile îi zburară la Sebastian şi la rugămintea tatălui ei de a se căsători cu acesta. Oftă greu, apoi se ridică. Trebuia să facă ce era mai bine pentru ţara ei.
Bernard, pregăteşte-mi un cal, spuse ieşind din sala de muzică.