Still alive .

Îl privi cu dispreţ, apoi intră în camera ei. Se apropie de dulap şi îşi luă o cămasă de noapte, dându-şi jos rochia.

Se scuză şi urcă scările. Bătu la uşa fetei. Ştia că n-o să-i răspundă, aşa că mai bătu o dată.
- Alais. Vreau să vorbesc cu tine

Îmi pare rău My Lord, sunt obosită, spuse destul de rece şi se aşeză la pian, începând să cânte o melodie preferată a mamei ei.

- Am greşit, îmi pare rău. Fiţele de prinţ mi se urcă uneori la cap. îi zise, bătând din nou în uşă.

Nu îl auzi, sau cel puţin aşa vroia ea să creadă. Se săturase de statutul ăsta, iar de când rămăsese doar cu tatăl ei, începuse să îl urască şi mai mult.

Văzu că nu îi răspunde, aşa că se aşeză pe jos, chiar lângă uşă. Servitorii se uitau la el îngrijoraţi, însă lui nu-i păsa. Ce mai conta părerea lor?

Începu să atingă clapele pianului mai încet, privind în gol fereastra. Chiar dacă nu era atentă la nimic din jurul ei, degetele continuau să se mişte.

Auzea clar cântecul pianului. Îşi sprijinii capul de erete, priviind tavanul în gol. Oftă.

Se opri din cantat, lăsându-şi mâinile pe lângă trup. Se ridică, apoi se aşeză pe pat, privind uşa.

Începu să fredoneze ceva în rusă, apoi privii uşa din nou şi din nou. Tot închisă. Nu dorea să vorbească cu el.

Se întinse în pat, acoperindu-şi doar jumătate din trup cu pătura şi stinse lumânarea. Nu putea dormi.

Se lăsă mai pe spate, priviind tavanul în ceaţă. Închise ochii. Era prost şi recunoştea asta. Mereu ştia cum să-i facă să supere pe cei apropiaţi.

Se dădu jos din pat, neavând stare şi merse spre uşă. O descise privindu-l distantă.
Ridică-te, te faci de râs, spuse pe un ton rece.

- Ce contează? Sunt cel mai oribil viitor rege. Cea mai urâtă persoană, cui îi mai pasă? zise încet, fără să-şi ridice privirea spre ea. Mie unul mi-e silă de mine. continuă, doar pentru sine.

Eşti un prost, spuse destul de sec, apoi trecu pe lângă el şi coborâ scările. Ura persoanele slabe, care mereu abordau acea replică stupidă. Pufni. Cui îi pasă? Ce uşor ar fi fost dacă ar putut spune şi ea la fel de atâtea ori.

Se ridică şi el, când ea ajunse la parter. Intră în camera lui, şi îşi dădu cămaşa jos, trântindu-se pe pat.

Merse la bucătărie, vrând să bea ceva. Îşi simţea capul bubuind de durere, iar ochii o usturau, parcă anunţând nişte viitoare lacrimi. Oftă scurt.

Închise un ochi. Îl durea un pic capul, şi nu ştia de ce. Aştepta să-l ia somnul, poate mai scăpa de durere.

Bău puţină apă, apoi se întoarse în camera ei. Se aşeză în pat, închizând ochii. Oftă greu.

Începu să se foiască prin pat, când într-un final adormii. Se întoarse pe spate, mormăind ceva.

Adormi într-un final, părul acoperindu-i o parte din chip. Începuse să respire greu, înecându-se uşor.

Trase aer în piept, apoi se trezi pe podea. Inspiră din nou, ducându-şi mâna la cap.

Începu să tuşească, şi îşi mişcă rupul. Era transpirată, iar părul se lipea mai mult de trupul lui.

Se ridică şi ieşi din cameră, priviind spre camera fetei. Auzi tusete. Intră în cameră şi se aproie de ea.

Încercă să tragă aer în piept, dar nu reuşi foarte mult. Scânci uşor, strângând din ochi.