Still alive .

Coborâ în scurt timp, îmbrăcată într-o rochie albă, având umerii goi. Părul îi cădea liber, acoperindu-i tot spatele. Tatăl ei o privi şi zâmbi mândru. Alais schiţă un mic zâmbet.

Sebastian o privii cu coada ochiului apoi reveni la discuţie. Vorbeau despre problemele noi apărute în ţărişoara domnului DuMas. Şatenul rânji uşor mulţumit.

Se aşeză pe un fotoliu, punându-şi un picior peste celălalt, privindu-i indiferentă pe cei doi. Începu să se joace cu pandantivul ce îi cădea perfect între curbura sânilor, privind fereastra.

O servitoare o strigă pe blondă, însă aceasta era prinsă în gânduri. Şatenul se ridică încet şi veni în faţa ei, atingându-i umărul.
- Alais.

Tresări şi îşi întoarse privirea spre el. Îl privi în ochi, parcă uitând câteva clipe de restul lumii. Trase aer în piept şi se ridică în picioare, netezându-şi rochia.
Vin imediat, spuse fata, pe un ton calm. încă privindu-l pe băiat.

Ochii săi închişi la culoare îi analizau pe a ei, aproape sorbind-o. Aceasta se ridică, aranjându-şi rochia. Spuse că se întoarce repede, încă uitându-se la şaten. Sebastian aprobă din cap şi se ridică la rându-i, aşezându-se pe locul lui.

Intră în bucătărie, uşor tulburată şi o privi pe fată.
Ce doriţi să serviţi la cină My Lady? întrebă.
Mergi şi întreabă-l pe papa. Dacă întreabă de mine, spune-i că am ieşit la o mică plimbare, spuse blonda şi se îndreptă spre uşa din spate.

Fata se opri din treabă şi se întoarse spre prinţesă. O analiză scurt, apoi îşi plecă capul.
- Mă scuzaţi că intervin, My Lady, însă doriţi să-l lăsaţi acolo pe domnul Sebastian Danthem?

Se întoarse spre fată, săgetând-o cu privirea.
Domnul Sebastian este destul de mare pentru aş purta şi singur de grijă. Presupun că îi va fi destul de bine acolo, iar dacă va vrea, mă va prinde şi de la urmă, spuse rece, apoi ieşi.

Fata îşi plecă privirea din nou şi intră în salon. Îl întrebă pe stăpânul casei ce dorea să servească la cină şi acesta îi spuse tot. Apoi îl privii pe şaten, invitându-l la cină. Acesta acceptă, fără prea multe rugăminţi.

Privi cerul ce începuse să capete o culoare închisă şi oftă scurt. Îşi prinse rochia cu palmele, mergând încet prin grădina uriaşă.

- Unde este Ledi Alais? o întrebă Sebastian pe servitoare, văzând că fata nu mai apare. Tânăra îi răspunse că a plecat la o plimbare. Şatenul se ridică, se scuză şi ieşi prin uşa din spate din bucătărie.

Se opri în faţa unor tufe cu trandafiri, şi întinse mâna parcă hipnotizată, rupând un fir. Scânci uşor, când se înţepă, iar un firicel de sânge i se prelinse pe deget în jos.

O observă uşor. Stătea lângă o tufă de flori, priviindu-şi degetele. Se apropie încet de ea. Îi luă mâna, încruntându-se. Văzuse acea rană cauzată de un spin şi mormăi ceva nemulţumit.

Îşi ridică foarte încet privirea spre el, privindu-l cu ochi goi. Îi analiză trăsăturile feţei, cu foarte mare atenţie.

- De ce n-ai putut fi atentă? o întrebă, priviind-o oarecum îngrijorat. Fata încă ţinea trandafirul strâns în mână, riscând să se zgârie şi cu alţi spini.

Iertare, spuse scurt, fără a gândi măcar ce spune. Deschise palma, lăsând firul de trandafir să cadă pe pământ, lângă piciorul lui.

- Iertare? repetă din nou, ca şi cum n-ar fi auzit. Nu-mi cere mie iertare. continuă, trecându-şi degetele peste rana ei.

Îşi lăsă privirea în jos, fără a mai spune ceva. Îi simţea palma peste a ei, dar nu şi-o trăgea.

- Vino. îi spuse, şi o luă de mână, trăgând-o spre lacul de acolo. Se aşezară pe iarbă şi îi băgă mâna rănită în apă.

Îl urmări cu privirea, apoi se uită la mâna ei. Îşi netezi rochia, fără a spune ceva. Nu ştia ce.

Când sângele se oprii, şatenul se lăsă pe spate şi o trase pe faă după el, punându-i capul pe pieptu lui. Nu stia de ce făcuse asta.

Tresări uimită, punându-şi o mână pe pieptul acestuia. Privi într-un punct fix, apoi trase aer în piept.

O trase un pic mai aproape, văzându-i uimirea de pe chip. Râse scurt, începând să fredoneze ceva ce-i aducea aminte de Rusia.

Strâmbă din nas, când acesta râse, şi închise ochii, relaxându-se.
Ce cauţi aici? întrebă calmă.