Find me in Wonderland.

Îşi dădu părul de pe chip, mâinile tremurându-i încet. Şi le privi absentă, observând culoarea mult prea albă a acestora.

O luă uşor în braţe, încercând s-o liniştească. Îi atinse cu mâna tremurând părul, apoi îi şterse lacrimile

Tresări când îl simţi lângă ea şi îl împinse.
De ce eşti aici? întrebă distantă şi se ridică, strângându-ţi roba pe lângă trup. Nu îl privi. Se săturase de toate acele scuze pe care le primise în ultima vreme.

- Eu... Nu ştiu. Defapt cred că doream să te întreb dacă mai vrei să fii soţia mea, după cum m-am purtat... zise, şi se dădu un pic în spate.

Nu-mi voi schimba hotărârea pentru că dacă o voi face, asta ar însemna să-mi trădez ţara şi tatăl, spuse pe un ton rece şi privi cerul negru. Continua să plouă, mai repede de acestă dată.

- Din nou şi din nou. Ţara şi tatăl. Ai putea să vorbeşti cu tatăl tau. Sunt mulţi alţi fii de regi pe aici. îi zise, dându-şi ochii peste cap.

Eşti conient de faptul că lumea deja a aflat că noi doi ne vom căsători? întrebă. Cred că eşti inconştient şi nu-ţi dai seama ce înseamnă, adăugă, privindu-l de acestă dată. Ochii îi erau goi, lipsiţi de orice expresie.

- De ce mi-ar păsa acum de ceilalţi ? zise destul de încet. Nu-mi mai pasă de mult de restul.

Zâmbi sec.
Cineva care se gândeşte doar la părerile lui, iar pe ceilalţi nu îi ascultă nu merită să fie prinţ. Vă rog să mă scuzaţi, My Lord, spuse şi se întoarse cu spatele la el, mergând spre calul ei.

- Sincer, îmi pasă doar de mine. spuse încet apoi s ridică la rându-i şi merse spre calul său negru cu ' ciorapi ' albi. Încălecă. Apropo, te caută tatăl tău.

Şi ce vă pasă? Vedeţi-vă de femeile dumneavoastră, spuse şi încăletă, plecând de acolo.

- Deocamdată nu este problema dumneavoastră, atât timp cât nici nu mă agreeaţi. îi zise, ajungând-o din urmă

Vru să spună ceva dar se abţinu. Era orb. Încă nu putea spune că îl iubeşte, dar ţinea la el, iar dacă nu făcea asta, respingea de mult cererea.

O privii cu coada ochiului şi continuă să galopeze pe lângă ea. Îşi suflă părul din ochi.

Când ajunse la ieşirea din pădure îl văzu pe tatăl ei. Zâmbi uşor, dar zâmbetul îi pieri pe parcurs.

Îl observă pe tatăl fetei şi trase de hamuri, pierzându-se printre copaci.

Descăle-că şi se aruncă în braţele lui. Bărbatul o privi uimit când Alais începu să plângă.
Alais, ce ai? întrebă, dându-i părul de pe faţă.

Privii înapoi, când se opri lângă un copac. Oftă. Îi auzea suspinele foarte clar. Se sprijinii uşor de trunchiul pomului.

Alais, calmează-te, spuse bărbatul, prinzând-o de umeri.
Vreau să mă întorc în Marsilia, spuse fata prin suspine.

Închise ochii, abţinându-se să nu lovească ceva. Îşi trecu mâna prin păr, începând să meargă încet.

Alais, gândeşte-te puţin înainte de a decide ceva, spuse tatăl fetei şi oftă. Le făcu semn gardienilor, apoi o privi pe fată. Acesta se îndreptă spre calul ei.

Privea în pământ. NU ştia când şi cum ajunsese întreg la reşedinţa sa, dar cert este că lăsă calul în grija unui servitor şi urcă în camera sa.

Se dădu cu greutata jos de pe cal, simţindu-şi trupul extrem de greu. Intră în reşedinţă şi merse spre camera ei, apoi se trânti pe pat.

Îşi deschise cămaşa repede şi o aruncă pe undeva prin cameră. Privii în jur apoi se trânti pe patul mare şi oftă.