Forever or never...

Occ: Marti seara, ora 16:30, furtuna.

Bic:
Isi aranja rochia crem cu volanase ce o purta si se aseza pe un scaun in fata plansei de desen. Inmuie pensula in vopsea, apoi o trecu cu blandete peste foaia alba. Vantul batea cu putere, iar ploaie se lovea cu violenta de geamul camerei ei, facand-o sa tresara uneori. Ofta scurt si privi ceasul. Era inca devreme, iar singuratatea incepea sa devina apasatoare. Desi i-ar fi placut sa iasa, timpul nu era in favoarea ei si o tinea inchisa intre patru pereti.

Cu paşi grăbiţi intră în locuiţa prinţesei . Ud până la piele , şi-a dus o mână rapid în buzunarul costumului şi a scos o scrisoare cu logo-ul regelui . A aşezat-o pe măsuţa de pe hol şi s-a descotorosit de sacoul ud de pe el , rămânând într-o simplă cămaşă albă şi pantalonii încă uzi de ploaie până la genunchi . Bucuros că măcar azi scăpase de armura generală , luând pe el ceva mai comod ; darşi iritat de vremea ce l-a prins .
A luat scrisoarea de pe măsuţă şi ciufulindu-şi puţin părul , a început să urce scările până pe holul celor opt dormitoare .
Pe hol a observat lumină venind din primul dormitor , s-a apropiat cu paşi calmi şi oprinduse a bătut de 3 ori în uşă ;

Tresări scurt şi îşi îndreptă privirea spre uşă. Se ridică în picioare, lăsând pensula jos şi se îndreptă cu paşi mici spre ea. O deschise, clipind de câteva ori şi îl privi pe băiat. Zâmbi scurt.
Alexander! exclamă calmă şi îi făcu loc să intre.

O privi cu calm pe tânără şi făcând o scurtă plecăciune , a intrat în încăpere . Cu coada ochiului analiza pânza , abia atinsă de culoare , din dreapta lui , revenind asupra prinţesei . Fără nici o expresie anume pe chip a întins cu mâna dreaptă scrisoarea tinerei .
- De la tatăl dumneavoastră , prinţesă Alais .

De la papa? întrebă puţin mirată şi luă scrisoarea din mână băiatului, desfăcând-o. O citi rapid şi oftă. Eram sigură, adăugă sec şi puse scrisoarea pe măsuţa de lângă ea.

-Un alt prinţ , domnişoară Alais ? întreabă , ridicând din sprâncene şi analizând expresia prinţesei . Nu pare prea încântată , dar nici Alexander nu poate şti cu exactitate la ce face referinţă scrisoarea regelui .

Mda, cam aşa, spuse nemulţumită şi ofăt scurt. Nu poate înţelege că nu vreau să mă căsătoresc acum? întrebă mai mult ca pentru ea şi strâmbă din nas.

Îşi îndreaptă privirea într-un colţ a camerei , afişând un zâmbet ironic la auzul şoaptelor prinţesei .
- Mă scuza-ţi că-mi dau cu părerea , dar prinţesă , pentru binele regatului . . . tatăl dumneavoastră are mare dreptate .

Aşa o fi, dar ar trebui să se ţină cont şi de ce vreau eu, spuse şi îl privi sec, apoi îşi aranjă rochia. Încă era tânără şi nu dorea să se mărite la vârsta aia.

Mormăie câteva cuvinte ce abia le înţelege şi el , apoi îşi întreabă privirea spre geam , privind cum stropii de ploaie bat puternic în geamurile mari .
- Prinţesă , mă scuza-ţi . . . dar nu am apucat să mă schimb , dacă-mi permite-ţi să . . . Se opreşte şi indică cu coada ochilor uşa încăperii , având în gând dorinţa de a scăpa cât mai repede de hainele ude .

Aprobă scurt privindu-l.
Desigur, te poţi retrage, spuse şi schiţă un mic zâmbet, apoi privi pe fereastră.

- Vă mulţumesc . Face o mică plecăciune şi cu paşi mărunţi se îndreaptă spre uşă .
Chiar înainte de a ieşi din dormitorul prinţesei , îşi aminteşte cuvintele regelui pentru fiica Lui ; şi se întoarce doar cu privirea şi umerii spre tânără .
- Prinţesă , tatăl dumneavoastră ; Nu a specificat în scrisoare , dar mi-a spus să vă aduc la cunoştinţă că mâine vă va vizita cel al cărui nume e specificat în scrisoare .

Îl priveşte cu coada ochiului, murmurând ceva, apoi dă uşor din cap în semn aprobator.
Mersi că mi-ai spus, spuse calmă.

Schiţează un zâmbet slab în colţul gurii , apoi iese pe uşă , închizând-o cu atenţie în urma lui . Cu o mână în păr , ciufulinduşi-l , se îndreaptă spre camera lui , aflată în capătul celălalt al holului .

Deschise uşa, apoi ieşi pe hol, îndreptându-se spre scări. Coborâ jos, spunându-i unei servitoare să meargă să strângă lucrurile de desen din camera ei, apoi intră în bucătărie.

Ajuns în camera lui , închide uşa şi se îndreptă spre şifonier , de unde îşi ia un costum asemănător cu cel de pe el . Se schimbă rapid şi aşează hainele ude pe un scaun , ducânduse în dreptul geamului şi privind ploaia de afară , suflându-şi câteva şuviţe de păr ce-i vin în ochi .

Rugă pe cineva să îi facă un ceai, apoi se îndreptă spre camera de muzică. Intră înăuntru şi atinse clapele pianului. Zâmbi scurt, aşezîndu-se jos, apoi începu să cânte.